Ziua Dorului, creată în 2015 de Cornel Ilie, este sărbătorită în fiecare an pe 13 mai. Este o zi dedicată uneia dintre cele mai profunde emoții românești – dorul. Fie că e dor de oameni, de locuri sau de momente trecute, acest sentiment ne leagă, ne definește și ne amintește ce este cu adevărat important.
Românii au o sensibilitate aparte, iar Ziua Dorului este o expresie a sufletului nostru. Într-o lume în care celebrăm atât de multe sărbători venite din alte culturi, 13 mai ne oferă ocazia să împărtășim ceva autentic, ceva al nostru. E ziua în care dorul nu doar se simte, ci se exprimă – printr-un gest, un mesaj, o revedere.
Oricât de multe am avea, tot ne lipsește ceva. Sau cineva. În fiecare zi. Dorul de cineva te face să-ți amintești doar lucrurile cu adevărat importante. Dar mai mult decât orice, dorul te împinge să faci gesturi frumoase. Din ce în ce mai mult simțim că petrecem sărbătorile altora, ale altor țări. Și nu este neapărat ceva rău. Dar dacă noi, românii, am face o zi pe care să o sărbătorească o lume întreagă? Pentru că romanul s-a nascut și poet și inventiv, am creat Ziua Dorului! Nicăieri în lumea asta nu există o astfel de zi și în nicio altă limbă nu se înțeleg mai bine emoțiile cuvântului ‘dor’. Fă astfel încât dorul tău să se împlinească și, în același timp, România să devină cunoscută și pentru idei frumoase. O sărbătoare durează o zi, dar emoțiile ei pot dura o viață întreagă. Ziua Dorului este și ziua ta. Pregătește-te cu bucurie pentru 13 mai. #ziuadorului – Cornel Ilie
Ziua
Dorului
2024
După nouă ani de petrecut doar virtual, pe 13 mai 2024, Cornel Ilie, creatorul evenimentului, a dus Ziua Dorului în offline, la Doro16, iar Dana Păun a ridicat o Inimă-Altar, plină de gheme colorate de doruri.
În 2024, dorurile au avut culori diferite. Patru dintre ele – roșu, albastru, verde și galben s-au întins de la inimă către 4 camere, fiecare reprezentând câte un dor. În camera galbenă – ”Te simt în gusturi și arome” – se regăseau gusturile și mirosurile copilăriei. Iar în camera albastră erai îndemnat să: “Rămâi copil, nu adult”. Și, desigur, am avut și o cameră roșie, unde spuneai simplu: “Mi-e dor de tine și cam asta e.” În camera verde, “Dorul are multe forme.”